Press "Enter" to skip to content

Când ții foame după magie

O mică istorie recenta in care am fost după ziua de revelion. Nu as fi scris, dacă nu era nimic de învățat din urma unei simple situații care poate fi oricând, oriunde, si cred ca si la oricine.

Cred că am început să urăsc sărbătorile de iarnă. Așa zisa magie, de fapt, nu are nimic legat cu realitatea. Această magie este una temporară. Totuși, puțin să privești in urma, aici mă refer la anul care deja a trecut, înțelegi că de fapt, a mai trecut un an si tot de ce te bucuri sunt doar câteva zile de magie. La mine magia s-a terminat chiar a doua zi de după anul nou.

Niciodată nu am crezut că, a fi flămând, poți să te schimbi radical. Începi sa te evaluezi pe tine. Apar gânduri rele si numai ce prostii prin creierul înfometat. Da, într-adevăr, am ajuns a doua zi după revelion, flămând. Pare straniu, cum oare e posibil că la o zi după sărbători poți să rămâi flămând, dar totuși s-a întâmplat. Cred că nu sunt primul, dar nici ultimul.

A doua zi după revelion deja trebuia să fiu la serviciu. După o noapte nedormită, obosit și dezamăgit de magie, vrei nu vrei, dar trebuie să pleci la serviciu. În dimineața foamei, nimic nou nu era, nici un mic indiciu. Cafeaua nu am servit-o, biscuiții rămase neatinși încă de anul trecut, dar eu deja alergam la stația de autobuz. Ziua la serviciu a început greu. Cu prima minută în lucru, problemele apăreau ca ciupercile după ploaie. În plus deja mi se făcuse si foame puțin. Doar câteva clipe și jumătate de zi a rămas în trecut. Îmi dădeam seama perfect că în contul bancar din aer bani nu o să apară, mai ales că de frică, nici nu l-am deschis de vreo câteva zile. Ultima oară încă mai eram și dator la bancă cu ceva mărunțiș.

Chiar am ajuns în anul nou cu nimic și flămând ? Ce-ți rămâne să alegi ? Până la următoarea plată a salariului mai sunt vreo 2 săptămâni. Dar nici această așteptare nu are cum să te încurajeze, mai ales că știi că deja totul e împărțit și planificat. Adică, bani care deja practic sunt cheltuiți.
Nu prea pare să fie o situație critică. Doar în acel moment, când eram la masă cu o cană de apă fierbinte, aflat printre oameni diverși, străini și care nu au nimic comun cu tine, începi să realizezi cât de singur și venerabil ești în lume.

Sunt sigur că puteam să mai rezist fără mâncare sau bani încă multe zile, dar de fapt, foamea pe care o avem, era un dor nebun de oamenii pe care-i iubesc.

Comments are closed.